American Psycho e o puternică satiră socială, care reflectă viața urbană rapace de la sfârșitul anilor ’80 prin ochii unui criminal în serie, silind audiența să pătrundă în mintea lui tulbure și să-i înțeleagă motivația acțiunilor. Specimen superb, care pare să aibă toate calitățile unui tânăr „stăpân al universului”, Patrick Bateman (Christian Bale) apare ca un personaj perfect, cel puțin la fel de „perfect” ca și cei din jurul său. Cu cât se străduiește să semene altora, cu atât se pierde în mulțime. În cele din urmă, el devine exemplarul perfect al unei societăți amorale…

Filmul este inspirat de romanul omonim al lui Bret Easton Ellis, poate cel mai controversat roman al anilor ’80 în Statele Unite. Acțiunile lui Bateman, personajul principal, au îngrozit cititorii și au stârnit criticii care au protestat împotriva tonului întunecat și a violenței nu doar gratuită (sic), dar și extrem de vizuală. Dar romanul a avut și apărătorii săi, unul dintre aceștia fiind Christopher Lehmann-Haupt de la „The New York Times”: „Nu mai trăim în vremurile în care o carte era o problemă de viață și de moarte. Astăzi, cele mai multe romane au rolul de a ne umple orele plictisitoare. Și, în fond, dincolo de Bateman, ar trebui să ne îngrozească alt adevăr. Trăim ca și el într-o lume amorală, în care hainele sunt mai valoroase decât pielea pe care sunt puse, obiectele sunt mai prețioase decât oasele trupului, iar sufletul a devenit un organ oarecare ce poate fi hăcuit cu toporișca.”

Această caracteristică a contemporaneității a fost vădit căutată și de scenarista și regizoarea Mary Harron (aflată la al doilea film, după I shot Andy Warhol), care-și descrie filmul ca pe „o fabulă mai degrabă, decât o dramă realistă. American Psycho nu e un film cu mesaje adânci, dar sper că va deschide ochii asupra unor lucruri din societatea noastră pe care ne-am obișnuit să nu le mai vedem.”