Cristiana, 30 de ani, „de familie bună”, își petrece timpul între doctoratul în inginerie seismică, discuțiile cu cei doi prieteni apropiați, Alex și Michelle, și întâlnirile – rare, dar mult așteptate – cu un bărbat căsătorit, cu care are o relație. După mutarea părinților „la casă”, rămâne să locuiască singură într-un apartament cu patru camere și se hotărăște să-și ia un câine – dorința ei din copilărie.