De Halloween, fantomele sunt violente.

La 20 de ani de la moartea sa prin impuscare, fantoma lui Jimmy Bones se reintoarce ca sa se razbune pe cei care l-au omorat si ca sa faca ordine in cartier.

Chiar daca in Bones curg rauri de sange mai gros decat budinca, acest film are mult mai multa clasa, splendoare formala si inteligenta decat te-ai fi asteptat. Mai intai, actiunea penduleaza inainte si inapoi, intre 1979 (cand o livrare de droguri s-a transformat in tragedie soldata cu moartea lui Jimmy Bones (raperul Snoop Dogg) si prezent, cand fantoma razbunatoare a acestuia haladuieste prin cartier. Desi acest erou malefic ar fi putut fi un cliseu, scenariul inteligent are grija sa-l faca cu mult mai interesant decat bad guy-ul uzual din filmele de groaza; el continua sa fie incarnarea raului, insa i se dau motivatii puternice si credibile. Regizorul Ernest Dickerson are cateva efecte speciale la dispozitie si multa ambitie de a crea atmosfera, facand uz de cadre elegante si stilizate si montaj plin de suspans, lucruri suficiente sa faca filmul sa pluteasca deasupra mediocrelor productii de gen. Imaginea datoreaza mult rafinatelor filme de groaza Italiene – cu prezentul in cheie gotica si trecutul in sepia. Socurile sunt contra-balansate cu respectul pentru personaje si pentru problemele lor, printre care rasismul si drogurile. Povestea incepe in momentul in care in ghetou e introdus drogul crack, o forta negativa care, asemenea lui Jimmy, va refuza sa dispara. Bones e un horror cu o constiinta sociala (vorbeste despre absurdul violentei din cartierele de culoare) unde moartea are o fabuloasa aparenta funky.