“How high” e genul de filme care îti topeste ratiunea si îti coboarã standardele cinematografice, în timp ce te face sã rîzi cu poftã. Actiunea se petrece la Harvard. Acest lucru suna din start elitist! Da, dar Harvard-ul pe care îl cunoastem din experientã – sau din filme – nu apare aici.

Mai întîi, pentru cã tînãrul Jesse Dylan a regizat filmul pe cînd era student la UCLA. Apoi, prestigioasa institutie e descrisã ca un tigru de hîrtie represiv ale cãrui secole de traditie si standarde înalte sînt doborîte de hedonismul a doi golanasi. Numai aceastã premizã transformã filmul într-o purã fantezie, dar fantasmagoria nu se opreste aici.

Împinsi de la spate de ambitii familiale, Redman si Method Man trec testul pentru intrarea în universitate dupã ce fumeazã o tigarã cu marihuana fertilizatã de cenusa unui prieten foarte destept. Fantoma îsi face aparitia în rabla lor de masinã si, nerãbdatoare sã-i ajute, le mitraliazã rãspunsurile.

Acestia aterizeazã în universitate, plini de “fumuri”, pentru cã iau cu ei si iarba atît de specialã. Întrerup cursurile, stîrnesc revolte rasiale, sfideazã un decan scortos si aproape cã scãpã basma curatã facînd toate relele din lume, mai putin crimã. Ei bine, jefuiesc un mormînt, ceea ce-i pe aproape.

Acest gen de umor ar putea pãrea ofensator, însã Method Man si Redman nu se iau în serios, ei sînt niste petrecãreti debusolati si imaturi. În plus, multe din poantele “pe bazã de marihuana” se consumã pe spinarea si discomfortul comic al ticãlosilor rigizi care merita sã fie putin bulversati. Binenteles, în timp ce atacã cu îndîrjire aceste persoane supra apreciate, cei doi îsi bat joc si de sistemul de educatie.

Desi scenariul e crud si impertinent, Method Man are un un înduiosãtor moment retoric atunci cînd este provocat sã-si spunã pãrerea în legãturã cu folosirea cuvîntului “pace”. În concluzie, un mix reusit de generatii diferite de talente comice plus o coloanã sonora extraordinarã, realizatã de chiar starurile sale.