Pe scurt: portret fãrã menajamente al opresiunii religioase dintr-un azil de caritate din Irlanda anilor ‘60, condamnat de Vatican, dar premiat la Venetia 2002 cu trofeul suprem, Leul de Aur.

Pe lung: Inspirat de un documentar transmis pe Channel 4, Sex in a Cold Climate, cel de-al doilea film al actorului Peter Mullan (primul a fost Orphans) reveleazã un episod nu tocmai flatant din istoria recentã a Bisericii catolice. Mullan reconstituie la sînge, cu economie de mijloace si fãrã “istericale de aparat”, atmosfera terifiantã din azilurile Magdalene, în care tinerele erau încarcerate, înfometate si obligate sã munceascã pe gratis pentru a-si ispãsi niste pãcate virtuale. Nu e de mirare cã Vaticanul a denuntat aceastã viziune ca pe-o provocare ordinarã si un atac la adresa liderilor sãi religiosi. Mullan pretinde însã cã, în comparatie cu mãrturiile reale ale femeilor care au supravietuit calvarului si umilintelor injuste din aceste institutii asa-zis de caritate, filmul sãu aratã ca o tabãrã de vacantã. Prim-planul e ocupat de experientele bulversante a patru dintre aceste victime, iar toate actritele sînt fenomenale, cu o mentiune specialã pentru Geraldine McEwan, interpreta draconicei surori Bridget.

Pe lîngã: majoritatea figurantelor sînt foste prizoniere ale azilurilor Magdalene, ajunse astãzi la vîrsta senectutii, iar ultima institutie de acest tip a fost închisã abia în 1996.